BY: Alexandra

Despre noi / Despre tine

Comments: No Comments

Ghid de supraviețuire post-divorț

lonely-but-strong-249853

 

 

“Singurul lucru mai greu de conceput decât de a pleca este de a rămâne; singurul lucru mai imposibil de făcut decât de a rămâne a fost să plec. Nu vroiam să distrug pe nimeni și nimic. Tot ce îmi doream era să ies neobservată pe ușa din spate, fără să cauzez agitație sau consecințe și odată ieșită să nu mă opresc din alergat până nu ajung în Groenlanda”

Elisabeth Gilbert, Mănâncă, roagă-te, iubește

Acesta este unul dintre citatele care a rămas în mintea milioanelor de cititori ai best-seller-ului “Mănâncă, roagă-te iubește”, după ce au savurat aventura unei femei care, în urma divorțului decide să plece într-o călătorie în care să se regăsească, să se cunoască, să reînceapă să trăiască. Ficțiune sau nu, cartea ne oferă o perspectivă a momentului în care, în urma unei căsătorii eșuate, rămânem singuri și fără reper și singura șansa este să o luăm de la început, să începem viață dintr-un punct fix, cu convingerea că trecutul nu poate fi schimbat.

Divorțul marchează un moment devastator pentru marea parte al persoanelor ce îl trăiesc. În oricare parte a baricadei te regăsești, el este resimțit ca un sfârșit de capitol, un capăt de drum, un eșec personal, o pierdere, o dramă. Te obligă să te privești și să te înțelegi, să te ridici de unul singur și să te susții în încercarea de a o lua de la capăt. E marcat de întrebări nerăspunse, de un calm aproape dureros, de amintiri, de locuri și momente ce nu mai au loc în viața actuală. Divorțul rupe în două tot ce ai construit, lasă un loc gol acolo unde cândva era o familie. Te trece prin tristețe, eliberare, durere, speranță, ca într-un final, să te aducă în punctul în care fie te dai bătut, fie prinzi curaj și te ridici în picioare.

Divorțul e un sfârșit de relație dar nu un final personal. Golul resimțit lasă loc unei noi călătorii în propria ființă, în propria minte, o aventură de cunoaștere a persoanei pe care am lăsat-o în spate,o regăsire a sinelui ce, în timpul relației a suferit modificări, ajustări, a făcut compromisuri.

Divorțul e o separare de drumuri însă, drumul pe care trebuie să pășim singuri de acum înainte nu trebuie să însemne durere și singurătate ci poate însemna liniște, regăsire, împlinire personală.

Primul pas: Finalizează relația diplomat!

Orice relație e diferită. E un fel de amprentă personală. Participarea la ea este un acord mutual între doi parteneri iar finalitatea este rezultatul acțiunilor comune. Fie că sfârșitul îl decidem noi sau a fost decis pentru noi, fie că suntem ușurați sau răniți, înșelați sau ne îndreptăm spre o altă relație, răspunsurile la întrebările ce ne macină se găsesc doar în propria conștiință.

Vina e un cuvânt greu de suportat și nu are importantă când vine vorba de divorț. Oricare a fost motivul, prezența în relație nu ne scuză și nici nu ne condamnă ci ne face părtași.

Unica rezoluție se găsește în acceptare. În acceptarea diferențelor, a incompatibilității, în aprecierea învățăturilor pe care le-am acumulat, a experiențelor și a faptului că acest moment a venit ca  răspuns al acțiunilor amândurora. Persoana cu care ne-am petrecut o parte din viață nu trebuie să devină un inamic, nu este mai prejos sau mai presus de noi, e un egal ce trece prin aceeași experiență, ce va simți aceeași schimbare și merită același respect și spațiu pentru a face față situației, pe care ni-l acordăm și nouă.

Pasul doi: Suferă!

Nu înăbuși suferința. Suferința, la fel ca orice emoție e firească și trebuie simțită. Acest trebuie este imperativ. Suferința mascată, inhibată, astupată, nu trece, ea se transformă într-o traumă și revine sub o altă formă când te aștepți mai puțin. Actele de bravură vin ca o alinare însă nu au profunzime. E firesc să fi trist, e firesc să simți o lipsă, să îți fie dor și să suferi. Suferă, în liniște, acordă-ți spațiu și când te simți pregătit(ă) revino-ți.

Pasul trei: Vorbește!

Cu siguranță ai oameni lângă tine care sunt dispuși să te asculte. Te vor susține și îți vor spune ce dorești să auzi. E timpul să vorbești, să lași să treacă prin tine tot ce regreți, tot ce nu înțelegi, tot ce te doare. Să pui pe hârtie sau să porți discuții cu tine însuti până ajungi la momentul în care ți-ai răspuns la toate întrebările.

Pasul patru: Cunoaște-te!

Ești singur(ă) acum. E momentul să afli cine ești. Află ce îți place și ce nu poți accepta. Fă-ți timp să ai grijă de tine, mănâncă sănătos, dormi suficient, muncește și descoperă cine ești. Dă-ți timp și acceptă-ți defectele. Caută să te dezvolți. Crește-ți încrederea în forțele proprii depășind barierele pe care, fără să vrei, ți le-ai impus crezând că nu sunt importante.

Pasul cinci: Creează!

Fă lucruri care să te reprezinte. Scrie, desenează, dansează, modifică spațiul în are trăiești…caută o pasiune care să simți să îți aparține. Ceva să fie al tău, să simți că te reprezintă. Petrece-ți timpul încercând să te motivezi, să trăiești, să apreciezi.

Pasul șase: Cunoaște oameni noi!

Nu trebuie să pornești în gând cu dorință de a intra într-o altă relație, însă e esențial să găsești medii în care să te simți bine, să te regăsești în conversații, să ai păreri, să experimentezi, să fi apreciat pentru persoana care ești acum.

Nu mai ești o jumătate, ești un om întreg!

Oricine a trecut printr-o astfel de experiență va spune că nu este atât de ușor. Are dreptate, nu e ușor, însă riscul să ne pierdem pe noi înșine este extrem de mare. Întăresc această idee cu faptul că, Thomas Holmes alături de Richard Rahe, au reușit sムîntocmeascăƒ, în 1967, o scalaƒ a stresului (Holmes and Rahe Stress Scale) și au ajuns la concluzia că, după stresul cauzat de moartea unei persoane dragi (soț, soție, părinte, copil) vine stresul cauzat de divorț.

Acesta este motivul principal care trebuie sa ne motiveze în depășirea acestei perioade. Riscul depresiei și al adoptării comportamentelor dezadaptative ne va ameninta evoluția personala. Dacă simțim ca lucrurile ne scapă de sub control este recomandabil sa apelam la îndrumarea specializată pentru a ne oferi șansa unui nou început.

 

 

 

BY: Alexandra

Citate

Comments: No Comments

Să facem cunoștință cu…atacurile de panică

c2

 Simt că mă sufoc. Inima îmi bate atât de puternic  încât  sunt sigur(ă) că voi leșina. Simt picurii de transpirație ce îmi traversează coloana vertebrală și parcă picioarele nu îmi mai pot susține greutatea corpului. O senzație puternică de frică mă cuprinde. Ce mi se întâmplă? Dacă sunt bolnav(ă)? Dacă inima îmi cedează și fac stop cardiac? Dacă mor? Mi se usucă buzele și încerc să respir cât mai repede dar parcă, am un nod în gât și nu reușesc să trag suficient de mult aer în piept. Amețesc, văd cum pământul îmi fuge de sub picioare. Sper să nu leșin…Mă doare în piept… Mi-e frică…Mi-e frică tare…tremur…nu vreau să se sfârșească aici!

Merg la Urgențe. Medicul mă examinează și după ce revine cu setul de analize îmi spune să mă liniștesc. Analizele arată că sunt sănătos(asă) așa că, ar fi indicat să iau un calmant și să mă odihnesc. Cum să mă calmez? Sigur am ceva. Ceva la inimă, la creier, ceva…o boală care sigur se identifică greu și eu o să stau cu frică asta tot timpul, pentru că ei (medicii) nu îmi vor da diagnosticul corect, la timp.

Încep o viață plină de neliniște. Nu ma mai pot concentra, nu ma gândesc decât la faptul ca oricând mi se poate face rău. Aproape zilnic mă copleșește sentimentul că sunt bolnav(ă), inima îmi bate din ce în ce mai tare și acea senzație de “sfârșeală” înlocuiește orice dorință de a mă mai bucura de viața mea.

E greu de crezut că un mic “șiretlic” pe care mintea noastră îl generează, poate să ne schimbe viața.

Am încercat să descriu o mica parte din ce înseamnă atacul de panică. Acesta vine de cele mai multe ori cu senzații atât de terifiante că începem să ne temem pentru viața sau sănătatea noastră. Oricât de tare aș încerca să explic cuiva care tocmai a experimentat un astfel de atac, faptul că este doar o mică “înșelăciune” a minții, cu siguranță nu aș reuși în momentul imediat următor. Frica de moarte și instinctul de autoconservare nu ne lasă să acceptăm această idee, decât după ce am căutat orice altă explicație ce exclude cauze fiziologice.

Cheia pentru atenuarea și într-un final dispariția atacului de panică este cunoașterea lui.

Ce trebuie să știm?

  1.  Atacul de panică este o manifestare de scurtă durată a sentimentului de disconfort sau frică nejustificată, însoțită de următoarele simptome: palpitații, senzația de lipsă de aer, vertij (amețeală), transpirații reci, frisoane, tremur, amorțeala, greață, senzație de depersonalizare, dureri de cap, piept sau dureri musculare.
  2. Atacul e panică ce nu are la bază o boală diagnosticată, nu este periculos! Corpul nostru poate face față tuturor simptomelor descrise mai sus.
  3.  Atacul de panică ce nu este cauzat de boli cronice gen: valvulopatii, boli cardiace inflamatorii, cardiopatii etc. are, de cele mai multe ori, fie origine psihologică: fobii, factori stresori sau depresivi, fie este provocat de consumul de substanțe specifice.

Mecanismul atacului de panică:

În cele mai frecvente cazuri, la apariția unui stimul (fie factor stresor, substanță excitantă etc.) se produce o decompensare de adrenalină ce are ca și consecință creșterea bătăilor inimii, respirație rapidă ( hiper-ventilație) și transpirații. Ritmul crescut al respirației provoacă o scădere a nivelului de dioxid de carbon din sânge, care produce senzația de amețeală, amorțeala sau vertij. Nu în ultimul rând, mușchii ce au fost contractați datorită impulsului de adrenalină vor începe să tremure până când ajung la relaxare.

Pe scurt, atacul de panică se manifestă ca răspuns al sistemului de auto-apărare însă, paradoxal, acesta apare de cele mai multe ori în lipsa situației potențial periculoasă.

Cauzalitatea atacului de panică:

  • Consumul de substanțe excitante în exces ca: tutun, cafea, alcool poate provoca atacul de panică datorită unei ușoare intoxicații cu una dintre substanțele active: nicotină, cofeină, alcool etilic.
  • Consumul de droguri: Substanțele narcotice acționează la nivelul neurotransmițătorilor dereglând funcțiile acestora, motiv pentru care pot fi percepute ca substanțe periculoase și pot declanșa atacul de panică
  • Consumul de medicamente
  •  Boli cronice: bolile de inimă și tensiunea arterială crescută sunt cele mai dese cauza ale atacurilor de panică cu cauză fiziologică.
  • Factori psihologici: fobiile, stresul prelungit, stresul post-traumatic, trecerea prin perioade tranzitorii (divorț, schimbarea locului de muncă, schimbarea partenerului, căsătoria), dificultatea de depășire a traumelor ori tendința de interiorizare, predispoziția ereditară a anxietății sau a sindromului bipolar, boli psihice ș.a.m.d.

Cum le facem față?

Pentru a învăța să depășim momentele de “criză” este important să realizăm că aceasta este o reacție pe care trebuie să o confruntăm mai degrabă decât să ne ferim de ea. Tendința generală este de izolare iar odată cu apariția agorafobiei (teama de situații sau locuri nefamiliare) vine și frica de a interacționa social. Ea trebuie depășită odată ce ajungem la momentul în care atacul de panică devine “controlabil”.

Primul pas este identificarea. Cum spuneam, atacul de panică este o reacție exagerată de frică nejustificată provocată în prezența sau în absența unui stimul specific care, în condiții de funcționalitate organică bună, poate fi suportat cu succes de organism. Principala grijă este de cele mai multe ori asociată cu rezistentă inimii. Inima răspunde impulsului de adrenalină crescându-și ritmul doar în măsură în care îi poate face față. Același lucru este valabil și pentru restul organelor implicate în atacul de panică.

După ce reușim să identificăm corect atacul de panică și devenim conștienți de faptul că acesta nu ne poate ucide, nu leșinam, nu ne provoacă leziuni ș.a.m.d. trebuie să trecem la strategii de relaxare.

Pasul 2 Relaxarea: Fie că alegem să practicăm strategii de relaxare musculară, controlul respirației, imaginație vizuală controlată, meditație sau orice alte tehnici ni se potrivesc, este important ca acestea să fie accesibile și cu ajutorul lor să reușim să eliberăm tensiunea acumulată pe parcursul atacului.

Pasul 3 Identificarea cauzei: Aici lucrurile sunt ușor complicate. În cazul fobiilor avem factorul stresor specific dar, în lipsă unui stimul de care să fim conștienți, este nevoie să facem o atentă analiză asupra cauzelor ce, odată interiorizate pot provoca aceast tip de reacție.

Atacurile de panică vin pe fondul anxietății și se manifesta cu o anumită repetitivitate ce este influențată în general temporal ( poate fi legată de momente ale zilei, anotimpuri, date specifice) și spațial (locuri aglomerate, deplasări în zone necunoscute, excursii, locuri pe care le asociem atacurilor de panică anterioare) motiv pentru care, netratate, devin un impediment în desfășurarea activităților zilnice.

Terapia psihologică cognitivă și comportamentală poate combate cu succes acest tip de manifestări motiv pentru care, pentru a evita neplăcerile cauzate de atacurile de panica este de recomandat ca, în cel mai scurt timp de la apariția primelor manifestări, să apelăm la suport specializat pentru a ne susține în depășirea perioadei critice și pentru a ne ghida în identificarea cu succes a cauzalității.

BY: Alexandra

Citate

Comments: No Comments

Ai grijă de tine…

MED41

  “Poți căuta prin tot universul pe cineva care să merite dragostea și afecțiunea ta mai mult decât tine și acea persoană nu e de găsit nicăieri.
   Tu însuți, la fel de mult ca oricine în întregul univers, meriți dragostea și afecțiunea ta”.
                                                                                                                                                                        Buddha

Importanța propriei persoane nu este tot timpul primul aspect asupra căruia ne concentrăm atenția. Suntem atât de preocupați să avem grijă de oamenii dragi, de copii, părinți, prieteni încât uităm să ne acordăm suficientă atenție.

Acesta este un adevăr crud pe care îl realizăm doar în momentul în care corpul începe să ne tragă semnale de alarmă. De la afecțiuni fiziologice, la dezechilibre alimentare și stări emoționale tranzitorii, toate ne atrag atenția asupra faptului că, trebuie să ne îngrijim mai mult pe noi înșine.

Suntem atât de suprasaturați cu reclame de genul: Mănâncă sănătos, fă mișcare în fiecare zi, consumă fructe și legume, evită consumul excesiv de…ș.a.m.d. încât, avem impresia că ne lovim de niște clișee supraexploatate. Fără să vrem acestea ne desenzibilizeaza, motiv pentru care, orice asftel de sfat vine ca un slogan sâcâitor de care ne-am cam săturat. În acest context, ideea de viață echilibrată pare a fi o utopie de care au parte fie doar călugării budiști, fie cei ce nu prea mult timp liber la dispoziție.

Trăim într-o continuă stare de agitație, mereu obosiți și “sătui” de probleme. Nu ne mai aducem aminte de ultima noapte în care să fi dormit 8 ore, cele 3 mese pe zi sunt: 1 cafea, un covrig și o privire fugitiva în frigider la 11 noaptea iar ultima data când am făcut sport a fost într-o dimineață când am alergat să prindem autobuzul.

E un cerc vicios în care ne învârtim zi de zi cu nelipsita intenție de a schimba lucrurile la un moment dat.

O bună sănătate mentală ne ajută să trăim viața la adevărată ei intensitate. Lipsa anxietății, a stresului și a stărilor depresive sunt cheia pentru menținerea unor relații personale și profesionale bune, luarea deciziilor corecte și depășirea situațiilor problematice. Îți oferă sentimentul de bine și de forță interioară.

Secretul stă însă în organizare. O viață echilibrată nu presupune un efort considerabil de timp și resurse financiare, presupune atenție și o bună auto-disciplină. Micile schimbări pe care le presupune au însă avantaje considerabile:

Unul dintre cele mai importante aspecte pe care trebuie să le luăm în considerare este programul de somn:

A dormi nu este o activitate opțională, cu toții știm asta. Ceea ce nu luăm în considerare este faptul că, pentru a beneficia de efectele pozitive ale somnului trebuie să dormim între 7 și 8 ore în fiecare noapte și să avem aproximativ același orar de adormire și de trezire. Orele nedormite pe parcursul săptămânii se acumulează și în acest fel determină o stare continuă de oboseală. Persoanele care dorm în medie 5 ore pe parcurs de 3-4 zile sunt predispuse accidentelor, rănirilor involuntare, întâmpină dificultăți de concentrare, au eficientă redusă și manifestă un grad ridicat de agresivitate.

Alimentația:

Este inutil de menționat faptul că, corpul nostru are nevoie de vitamine, glucide, proteine, lipide etc. pentru a funcționa corespunzător. Însă, proporția acestora și momentul asimilării diferă în funcție de necesitățile fiecăruia. Un program alimentar bine structurat ne da o stare fizică și psihică bună. Mesele luate la apoximativ aceleași ore în fiecare zi ne ajută să păstrăm nivelul optim de energie pe parcursul întregii zile.

Sport sau mișcare în aer liber:

Cuvântul sport ne duce, pe cei mai mulți dintre noi, cu mintea la istovitoarele ore petrecute în sala de sport, ce sunt “ușor” neplăcute. Sportul nu trebuie să însemne neapărat asta. O plimbare de 30 de minute pe zi în aer liber, pe care reușim să o integrăm în programul zilnic poate fi suficientă.

Efectele benefice pe care le are sportul asupra stării mentale includ: reducerea anxietății, a stresului și a depresiei, creșterea capacității de concentrare, creșterea încrederii în sine, în final o stare de bine generală.

Aceste 3 aspecte trebuie luate în considerare ca având o importantă majoră în viață noastră. Ele trebuie echilibrate astfel încât să răspundă nevoilor individuale și incluse în programul zilnic.

Un ultim aspect ar fi acordarea timpului pentru activitățile ce ne provoacă plăcere. Fie că acestea vin din sfera cunoașterii ori cea a bunăstării fizice, este esențial să le acordăm timp zilnic, în măsură în care este posibil.

Orice fel de disfuncționalitate în cele menționate mai sus necesită o atenție deosebită. Fie că sunt probleme de ordin alimentar, ale somnului sau a capacității fizice de a face mișcare, trebuie să căutăm ajutorul necesar pentru a le depăși având ca scop final obținerea stării de bine atât mentala cât și fizică.