BY: Alexandra

Despre tine / Main Slider

Comments: No Comments

Rețeta fericirii e scrisă în ADN

happiness

Ingrediente:

o măsură stimă de sine perfect echilibrată,

o măsură relații sociale solide,

1/2 măsură statut social la nivelul așteptărilor.

Se adaugă după gust:

succes,

o linguriță de auto-apreciere,

o ploaie de divertisment,

Modalitate de preparare:

Se amestecă toate cu multă muncă și perseverență, se lasă câțiva ani să se maturizeze emoțional și se coc la temperatură corpului până când rezultatul e complet satisfăcător.

Conceptul de fericire e discutat și rediscutat în fiecare cultură, în fiecare religie și fiecare credință în parte. Acest amalgam de definiții ne fac să ne întrebăm ce este fericirea de fapt?
Dacă stăm bine și ne gândim, fiecare dintre noi am experimentat o stare de extaz cel puțin o data în viață. Dar este această stare de extaz în fond fericire?

Nu cumva am pierdut pe parcursul timpului nuanța senzației de a fi fericiți?

Propun un exercițiu de imaginație în care, să luăm o secundă din viață noastră și cu ochii închiși să ne imaginăm că suntem fericiți. Nu contează contextul, nici măcar perioada, contează să analizăm starea.
Starea pe care o căutăm este cea de împlinire. Acel sentiment “de bine” marchează într-adevăr ceea ce supra-numim fericire. E momentul în care privim în jurul nostru și suntem satisfăcuți de tot ce am reușit să construim.

Reducând acest concept la sine ne găsim centrați pe auto-apreciere.

Care sunt factorii ce, adunați ne dau acest sentiment?
Primul este legat de felul în care ne percepem. Stima de sine vine din aprecierea propriilor calități, acceptarea limitărilor, evaluarea corecta a slăbiciunilor și a defectelor, cu scopul îmbunătățirii lor, din respectul pe care ni-l acordăm și echilibrul cu care tratăm situațiile în care suntem implicați. Atât auto-aprecierea cât și auto-critica influențează felul în care ne percepem, condiția principala fiind autocompensarea.

Relațiile sociale sunt un al doilea factor important în ecuația noastră. Fie că vorbim despre relațiile familiale (părinți, copii, rude), cele amoroase (cuplu, căsătorie), de amiciție ori prietenie, precum și cele profesionale, toate ne oferă sentimentul de apartenență. Ele ne consumă și ne umplu de energie, ne preocupă și ne susțin. Ca ființe sociale (ce suntem) inter-relaționarea cu persoanele din cercul nostru social, ne influențează afectiv. Relațiile solide, bazate pe aceleași principii și valori, ce au o traiectorie bună de desfășurare, contribuie activ la starea noastră de fericire. Spre exemplu, o căsătorie bazata pe afecțiune, unde comunicarea este bună, respectul și susținerea sunt valori bazale, o putem numi o relație fericită.

Statutul social în rețeta noastră nu are o pondere atât de mare ca celelalte două “ingrediente”. Motivul pentru care am ales această proporție este faptul că, oricât de mult ne motivează, oricât de mult tânjim să-l atingem, rareori suntem pe deplin mulțumiți de el. Sunt cazuri în care acesta poate să fie complet exclus din discuție. Când spun “statut social” mă refer la locul pe care o persoană îl ocupă într-o anumită structură organizată, la un moment dat. Un alt argument este faptul că îl privim diferit în fiecare etapă a vieții, de aceea îl vom considera un element flexibil când vorbim de starea de fericire.

Urmează succesul, divertismentul și maturizarea emoțională.

Toate acestea sunt în proporții mici, sporadice pentru că, chiar dacă reprezintă elemente importante, au un statut tranzitoriu și se manifesta la  intensități diferite.

 Succesul vine din felul în care este perceput produsul muncii noastre. Dacă depunem suficient de multă energie și determinare în ceea ce dorim să realizăm, de cele mai multe ori suntem recompensați cu aprecieri. Acestea ne determină să ne simțim mândrii de noi înșine. Divertismentul  consta în a face lucruri plăcute. A ne oferi momente ce să ne stimuleze senzații de bucurie, de plăcere, de răsfăț.

Nu în ultimul rând, maturizarea emoțională sau echilibrul afectiv ne ajută să raționalizăm fiecare situație în parte la adevărată ei valoare și intensitate. Ne susține în rezolvarea conflictelor atât interioare cât și exterioare și ne lasă să ne implicăm afectiv echilibrând energia pe care dorim să o depunem în acest sens.

Cum rămâne cu ADN-ul?

E destul de simplu. Așa cum legăturile cromozomiale dictează dezvoltarea noastră fizică, poartă informația parentală și ne determină evoluția celulară, în același fel modul în care ne percepem, relațiile inter-umane pe care le construim, energia și interesul pe care îl depunem în auto-dezvoltare dictează starea noastră de bine și ne oferă sau ne privează de sentimentul de fericire.

Din moment ce informația genetica ne susține în a realiza toate lucrurile pe care ni le propunem, tot ce ne rămâne de făcut este să ne evaluăm starea actuală și să reparăm/ajustam, dacă este nevoie, orice aspect ce stă în calea fericirii noastre.  Fie că o facem singuri sau avem nevoie de ajutor, fie că parcursul este unul ușor sau dificil, calitatea vieții noastre trebuie să fie obiectivul principal în lista proprie de priorități.

BY: Alexandra

Despre noi / Main Slider

Comments: No Comments

Shhh…sa vorbim despre sex

original_shh-wall-sticker

                             ” În această lume totul se învârte în jurul sexului, mai puțin sexul propriu-zis.

                                                                                    Sexul înseamnă putere.”

                                                                                                               Oscar Wilde

Sexul scos din contextul relațiilor pare a nu avea sens, e lipsit de sentimente, de căldură dată de stabilitate și siguranță, nu e legat de o anume conexiune, pare fad, fără sens, gol de semnificație…

Totuși…e plin de emoție, amețitor, face inima să arunce sângele prin vene cu viteză, e plin de adrenalină și … ne place.

L-am extras din contextul relațiilor pentru a-l putea analiza în formă brută, “neinfluențat” de diverși parametrii ce îi dau o altă semnificație sau îl plasează în alt context. Așa brut e ușor de disecat. E o trăire fizică, o poftă putem spune, ce vine ca răspuns al instinctului sexual pe care îl deținem.

Nu, nu este o nevoie vitală, mai mult decât atât poate fi un potențial factor de risc, însă sexul este o mai mult o strategie psihică de satisfacere a unui set de nevoi esențiale pentru starea noastră de bine. Sentimentul de securitate, stimă de sine, nevoia de autonomie și de conexiune pot fi atinse cu ușurință în cadrul actului sexual.

Da, trebuie să fim conștienți de riscurile la care ne expunem făcând sex și să ne protejăm cu responsabilitate pentru a putea beneficia de avantajele pe care le oferă. Pentru a susține ideea de avantaje voi aduce în discuție numeroasele studii efectuate pe parcursul timpul care confirmă faptul că, sexul ne face mai fericiți și mai sănătoși. De fapt, satisfacerea nevoilor despre care am vorbit mai devreme ne oferă o stabilitate, un echilibru mental. Sigur, ele sunt satisfăcute și în alte contexte și probabil au o durată mai îndelungată, însă la sex trebuie să mai adăugăm și plăcerea fizică, care nu este tocmai de neglijat.

Cuvântul putere din citatul de mai sus, nu a fost ales aleator. L-am ales pentru a sublinia poate cea mai importantă caracteristică a sexului. Fie că vorbim de puterea de a seduce, de a domina sau pur și simplu puterea dată de faptul că o persoană ne este fidelă, sentimentul produs este cel mai atrăgător. Ne crește stima de sine și ne oferă o perspectivă pozitivă asupra propriei persoane. Odată ce stima de sine crește și încrederea în forțele proprii ia alte proporții. Suntem mai siguri pe noi, avem mai mult curaj, suntem mai determinați și într-un final asta ne face bine.

Nu putem vorbi despre sex dacă nu vorbim și de pasiune. Pasiunea e picătură ce face lucrurile interesante. Ne seduce, creează amintiri, face lucrurile să pară ușor ireale. Din cauza ei suntem motivați să continuăm, să avem energie, ea face lucrurile plăcute. Se câștiga în timp și se recuperează tot în timp. Prezența ei creează emoții și absența creează probleme…

Până la urmă totul se rezumă la cine suntem de fapt. Căutarea partenerului perfect rămâne o chestiune individuală și felul în care ne relaționăm în raport cu sexul este determinat de convingeri și dorințe personale.

În cadrul cuplului, sexul este mult mai mult decât atât. E legat de dăruire, de afectivitate, de încredere și dorință. Nu are limite și vine în acord cu identitatea fiecărui cuplu în parte. E un act de uniune și de cele mai multe ori are un scop suprem, aducerea pe lume a unui copil.

Îl putem privi ca pe un bun barometru în evaluarea relației de cuplu. Odată scoase din context problemele de ordin medical, orice fel de modificare apărută în intensitatea, frecvență ori interesul relaționat activității sexuale din cadrul cuplului, poate rezona în probleme de ordin emoțional. Într-adevăr, menținerea pasiunii odată cu trecerea anilor este o provocare, însă nivelul de implicare al ambilor parteneri poate determina funcționalitatea relației per total.

Revenind la ideea evaluării bunei relaționări din cadrul cuplului pe baza activității sexuale, susțin că aproape toate problemele de ordin emoțional au consecințe în intimitate. Oricât încercăm să ascundem față de noi ori de partenerul nostru, scăderea apetitului sexual (subliniez fără cauze medicale), de cele mai multe ori nu are nici o legătură cu sexul.

În acest caz, rezolvarea problemelor de ordin emoțional este imperativă pentru a asigura stabilitatea cuplului iar dacă acestea nu pot fi bine identificate, cea mai bună soluție vine din partea ajutorului specializat.

Consilierea psihologica de cuplu se adresează cuplurilor ce se angajează frecvent în conflicte sau au modele de comunicare nesatisfăcătoare, au experimentat sentimentul de trădare, dificultăți sexuale ori au probleme legate de menținerea relației în momente de tranziție ale vieții.

În cadrul ședințelor de consiliere psihologică de cuplu se urmaresc:

 – vizualizarea și acceptarea problemelor apărute în relația de cuplu, ce tind să îi împiedice pe cei doi parteneri să se dezvolte în cadrul acestei relații.

 – restabilirea relației de comunicare prin exprimarea sentimentelor, a dorințelor și a nevoilor reciproce, astfel încât celălalt partener să își poată îndeplini rolul în totalitate.

 – evaluarea punctelor forte ce vin în ajutorul celor doi parteneri, prin întărirea convingerii legate de apartenență la cuplu.

În orice context, sexul rămâne un subiect picant doar din cauza emoțiilor asociate lui. Tratat cu discernamânt si responsabilitate, aduce un plus stării noastre de bine, ne conturează dorințele si ne asigură individualitatea.

BY: Alexandra

Despre tine / Main Slider

Comments: No Comments

Frica de angajament și promisiunea “pentru totdeauna”!

 

trapped_in_a_cage_by_crazyluh-d4b6fix

“Angajamentul este ceea ce transformă o promisiune în realitate. Sunt cuvintele care vorbesc cu îndrăzneală de intențiile tale, precum și acțiunile care vorbesc mai tare decât cuvintele.

Înseamnă a-ți face timp când nu ai nici o secundă liberă. Revenind asupra aceluiași moment de fiecare data, an dupムan dupムan. Este baza caracterului, puterea de a schimba fața lucrurilor. Este triumful de zi cu zi a integrității în fața scepticismului. “

                                                                                                                           Abraham Lincoln

Este o povară pentru unii dintre noi. Ne provoacă un nod în gât, o senzație de lipsă de aer. Angajamentul poate înseamna o colivie, dacă nu suntem pregătiți pentru el.

Sunt momente în care, în fața expresiei “pentru totdeauna” rămânem înmărmuriți, palizi și fără scăpare. Aceste cuvinte ne răsună în minte obsesiv și simțim că cineva ne frânge libertatea. Ne tăie aripile și ne limitează posibilitățile.

Posibilități pe care poate niciodată nu le vom încerca, dar ne place să știm că sunt acolo, că ne sunt accesibile. Nu vrem să renunțăm la libertatea noastră, chiar dacă “pentru totdeauna” e ceea ce ne dorim. Simțim că ar fi prea greu să putem rămâne constanți și ne sperie sentimentul de nesiguranță, frica de a eșua în primul rând în fața noastră.

Cine poate face o astfel de promisiune? Cine poate ști ce se va întâmplă în 5, 10 sau 20 de ani?

E imposibil să ne proiectăm în timp atât de departe. “Dacă mă voi schimba? Dacă nu o să mai vreau? Dacă pot ceva mai bun? Dacă voi suferi?”, sunt întrebări care ne macină și datorită lor începem să clădim ziduri între noi și promisiunile care așteaptă să fie făcute.

Frica de angajament este o frică reală. Ea este ușor de remarcat în insecuritatea pe care o manifestăm față de orice fel de alegeri ce presupun implicarea noastră pe termen îndelungat.

A-ți lua angajamentul de a duce un lucru la bun sfârșit sau de a participa activ în realizarea lui, presupune însușirea unei responsabilități pentru care există posibilitatea de a nu fi pregătit.

Sunt situații în care putem refuza cu ușurință să ne implicăm, însă există momente în viață când refuzul nostru poate însemna finalul unei etape la care nu vrem să renunțăm.

Frica de angajament față de căsătorie descrie cel mai bine o astfel de situație.

Nu sunt rare cazurile în care, cupluri solide formate în ani, evită să facă pasul următor. Această situație poate fi generată de o sumedenie de cauze, însă una dintre ele este anxietatea unuia sau ambilor parteneri de a lua o decizie ce presupune respectarea angajamentului de a rămâne lângă persoană iubită “la bine și la greu până când moartea vă va despărți”.

La toate acestea se adaugă și ideea de a aduce un copil pe lume ce va depinde de buna conviețuire și de completa implicare a celor doi.

Presiunea acestei responsabilități provoacă de cele mai multe ori fisuri în stabilitatea cuplului, construiește incertitudini, ne face să ne reevaluăm opțiunile, să alegem să mergem mai departe sau în cele din urmă să cedăm.

Frica poate fi indusă de traume precedente, de momente de suferința, de eșecuri în relațiile anterioare, de un mediu parental neprielnic sau pur și simplu de nesiguranța. Frica de angajament poate, într-o clipă dărâma tot ce s-a constuit cu grijă pe parcursul timpului. Mai mult decât atât, ea poate creea o anxietate atât de puternică legată de acest eveniment ce va duce încet spre o existența solitară, rigidă, rece.

Frica de angajament, poate avea un fundament real iar insecuritățile pot fi rezultatul unei incompatibilități între cei doi parteneri, un sistem de securitate format cu scopul de a ne avertiza că alegerea nu este tocmai potrivită pentru noi.

Însă, dacă valorile noastre indică faptul că această frică poate fi irațională este momentul să luăm măsuri:

Eliberează-te de experiențele negative anterioare

Situațiile cu care ne întâlnim în viață pot fi asemănătoare însă, asta nu ne asigură că rezultatul va fi același. Fie că vorbim de o relație de cuplu sau de o situație ce ține de viața individuală, este în puterea noastră să schimbăm lucrurile.

Evaluează-ți foarte bine opțiunile

Cântărește-ți bine decizia luând în vedere toate aspectele: pozitive și negative. O modalitatea foarte utilă este de a le nota pe o foaie de hârtie pentru a le putea privi în ansamblu și pentru a putea defini consecințele oricărei decizii luate. 

Încearcă să identifici fricile reale de cele provocate de tine însuți

Tindem să ne creem scenarii care, de multe ori nu se vor întâmpla niciodată. În momentul în care ne este frică, vrem să luăm în considerare toate posibilitățile ce ne pot provoca neplăceri dar dacă le cântărim foarte bine putem să le identificăm pe cele ce au șanse mai mari de a se întâmplă în defavoarea celor nerealizabile.

Fii deschis(ă)

Discută despre frica ta într-o manieră în care să fii înțeles și care nu rănește persoana de langă tine și caută să accepți suportul oferit de cealaltă parte

Caută ajutor

Dacă simți că frică de angajament te depășește și crezi că ai nevoie de îndrumare pentru a depăși acest moment, îndreaptă-ți atenția spre un ajutor specializat.