Dragostea a fost și va fi, pentru întreaga omenire misterul cel mai de preț.
Din cauza ei sau datorită ei s-au dus războaie, s-au unit popoare, s-au construit temple sau s-au ruinat vieți.
Fie că iubim în taină sau urlăm în gura mare, dragostea ne umple de fiori, de emoții, de zâmbete, de lacrimi.
Recent am răsfoit cartea lui Richard David Precht intitulată “Dragostea, gene egoiste, chimie sau romantism” și mi-a atras atenția, în spatele a ceea ce se vrea a fi o incursiune obiectivă în “psihologia dragostei” și nu numai , că psihologia tratează aceasta problema destul de simplu.
În psihologie amestecul sentimentului de siguranța, cu atracție fizică la care adăugăm trei picaturi de oxitocină (hormonul care se presupune că este responsabil cu creșterea atașamentului) se numește pe scurt dragoste.
Într-adevăr, discuțiile cu privire la acest minunat sentiment ar putea dura o eternitate dar ce ne afectează cu adevărat este efectul lui asupra noastră.
Universitatea din Stanford compară efectul pe care dragostea îl are asupra sănătății mentale cu consumul de cocaină sau opiacee. Studiile pe care le-au desfășurat în perioada 2001-2005 au relaționat sentimentul de dragoste cu cel de placere, bucurie, într-un cuvânt psihologie pozitivă. Chiar dacă dragostea la început poate fi stresantă, aceasta poate fi privită ca un factor potențial de reducere a stresului general, factor esențial al conceptului de viața sănătoasă.
( Tobias Esch & George B. Stefano, Love promotes health, 2005)
Toate analizele facute asupra acestor efecte subliniază beneficiile incontestabile ale sentimentului de dragoste asupra persoanei ce o experimenteaza, lucru ce ma face să mă întreb: Dacă dragostea aduce atât de multe beneficii și fiecare dintre noi am iubit măcar o dată, de ce nu suntem bucuroși, sănătoși, plini de energie? Unde își face loc depresia, dezamăgirea, nemulțumirea, boala? Cum facem sa păstrăm cât mai mult starea de bine?