Simt că mă sufoc. Inima îmi bate atât de puternic încât sunt sigur(ă) că voi leșina. Simt picurii de transpirație ce îmi traversează coloana vertebrală și parcă picioarele nu îmi mai pot susține greutatea corpului. O senzație puternică de frică mă cuprinde. Ce mi se întâmplă? Dacă sunt bolnav(ă)? Dacă inima îmi cedează și fac stop cardiac? Dacă mor? Mi se usucă buzele și încerc să respir cât mai repede dar parcă, am un nod în gât și nu reușesc să trag suficient de mult aer în piept. Amețesc, văd cum pământul îmi fuge de sub picioare. Sper să nu leșin…Mă doare în piept… Mi-e frică…Mi-e frică tare…tremur…nu vreau să se sfârșească aici!
Merg la Urgențe. Medicul mă examinează și după ce revine cu setul de analize îmi spune să mă liniștesc. Analizele arată că sunt sănătos(asă) așa că, ar fi indicat să iau un calmant și să mă odihnesc. Cum să mă calmez? Sigur am ceva. Ceva la inimă, la creier, ceva…o boală care sigur se identifică greu și eu o să stau cu frică asta tot timpul, pentru că ei (medicii) nu îmi vor da diagnosticul corect, la timp.
Încep o viață plină de neliniște. Nu ma mai pot concentra, nu ma gândesc decât la faptul ca oricând mi se poate face rău. Aproape zilnic mă copleșește sentimentul că sunt bolnav(ă), inima îmi bate din ce în ce mai tare și acea senzație de “sfârșeală” înlocuiește orice dorință de a mă mai bucura de viața mea.
E greu de crezut că un mic “șiretlic” pe care mintea noastră îl generează, poate să ne schimbe viața.
Am încercat să descriu o mica parte din ce înseamnă atacul de panică. Acesta vine de cele mai multe ori cu senzații atât de terifiante că începem să ne temem pentru viața sau sănătatea noastră. Oricât de tare aș încerca să explic cuiva care tocmai a experimentat un astfel de atac, faptul că este doar o mică “înșelăciune” a minții, cu siguranță nu aș reuși în momentul imediat următor. Frica de moarte și instinctul de autoconservare nu ne lasă să acceptăm această idee, decât după ce am căutat orice altă explicație ce exclude cauze fiziologice.
Cheia pentru atenuarea și într-un final dispariția atacului de panică este cunoașterea lui.
Ce trebuie să știm?
- Atacul de panică este o manifestare de scurtă durată a sentimentului de disconfort sau frică nejustificată, însoțită de următoarele simptome: palpitații, senzația de lipsă de aer, vertij (amețeală), transpirații reci, frisoane, tremur, amorțeala, greață, senzație de depersonalizare, dureri de cap, piept sau dureri musculare.
- Atacul e panică ce nu are la bază o boală diagnosticată, nu este periculos! Corpul nostru poate face față tuturor simptomelor descrise mai sus.
- Atacul de panică ce nu este cauzat de boli cronice gen: valvulopatii, boli cardiace inflamatorii, cardiopatii etc. are, de cele mai multe ori, fie origine psihologică: fobii, factori stresori sau depresivi, fie este provocat de consumul de substanțe specifice.
Mecanismul atacului de panică:
În cele mai frecvente cazuri, la apariția unui stimul (fie factor stresor, substanță excitantă etc.) se produce o decompensare de adrenalină ce are ca și consecință creșterea bătăilor inimii, respirație rapidă ( hiper-ventilație) și transpirații. Ritmul crescut al respirației provoacă o scădere a nivelului de dioxid de carbon din sânge, care produce senzația de amețeală, amorțeala sau vertij. Nu în ultimul rând, mușchii ce au fost contractați datorită impulsului de adrenalină vor începe să tremure până când ajung la relaxare.
Pe scurt, atacul de panică se manifestă ca răspuns al sistemului de auto-apărare însă, paradoxal, acesta apare de cele mai multe ori în lipsa situației potențial periculoasă.
Cauzalitatea atacului de panică:
- Consumul de substanțe excitante în exces ca: tutun, cafea, alcool poate provoca atacul de panică datorită unei ușoare intoxicații cu una dintre substanțele active: nicotină, cofeină, alcool etilic.
- Consumul de droguri: Substanțele narcotice acționează la nivelul neurotransmițătorilor dereglând funcțiile acestora, motiv pentru care pot fi percepute ca substanțe periculoase și pot declanșa atacul de panică
- Consumul de medicamente
- Boli cronice: bolile de inimă și tensiunea arterială crescută sunt cele mai dese cauza ale atacurilor de panică cu cauză fiziologică.
- Factori psihologici: fobiile, stresul prelungit, stresul post-traumatic, trecerea prin perioade tranzitorii (divorț, schimbarea locului de muncă, schimbarea partenerului, căsătoria), dificultatea de depășire a traumelor ori tendința de interiorizare, predispoziția ereditară a anxietății sau a sindromului bipolar, boli psihice ș.a.m.d.
Cum le facem față?
Pentru a învăța să depășim momentele de “criză” este important să realizăm că aceasta este o reacție pe care trebuie să o confruntăm mai degrabă decât să ne ferim de ea. Tendința generală este de izolare iar odată cu apariția agorafobiei (teama de situații sau locuri nefamiliare) vine și frica de a interacționa social. Ea trebuie depășită odată ce ajungem la momentul în care atacul de panică devine “controlabil”.
Primul pas este identificarea. Cum spuneam, atacul de panică este o reacție exagerată de frică nejustificată provocată în prezența sau în absența unui stimul specific care, în condiții de funcționalitate organică bună, poate fi suportat cu succes de organism. Principala grijă este de cele mai multe ori asociată cu rezistentă inimii. Inima răspunde impulsului de adrenalină crescându-și ritmul doar în măsură în care îi poate face față. Același lucru este valabil și pentru restul organelor implicate în atacul de panică.
După ce reușim să identificăm corect atacul de panică și devenim conștienți de faptul că acesta nu ne poate ucide, nu leșinam, nu ne provoacă leziuni ș.a.m.d. trebuie să trecem la strategii de relaxare.
Pasul 2 Relaxarea: Fie că alegem să practicăm strategii de relaxare musculară, controlul respirației, imaginație vizuală controlată, meditație sau orice alte tehnici ni se potrivesc, este important ca acestea să fie accesibile și cu ajutorul lor să reușim să eliberăm tensiunea acumulată pe parcursul atacului.
Pasul 3 Identificarea cauzei: Aici lucrurile sunt ușor complicate. În cazul fobiilor avem factorul stresor specific dar, în lipsă unui stimul de care să fim conștienți, este nevoie să facem o atentă analiză asupra cauzelor ce, odată interiorizate pot provoca aceast tip de reacție.
Atacurile de panică vin pe fondul anxietății și se manifesta cu o anumită repetitivitate ce este influențată în general temporal ( poate fi legată de momente ale zilei, anotimpuri, date specifice) și spațial (locuri aglomerate, deplasări în zone necunoscute, excursii, locuri pe care le asociem atacurilor de panică anterioare) motiv pentru care, netratate, devin un impediment în desfășurarea activităților zilnice.
Terapia psihologică cognitivă și comportamentală poate combate cu succes acest tip de manifestări motiv pentru care, pentru a evita neplăcerile cauzate de atacurile de panica este de recomandat ca, în cel mai scurt timp de la apariția primelor manifestări, să apelăm la suport specializat pentru a ne susține în depășirea perioadei critice și pentru a ne ghida în identificarea cu succes a cauzalității.