Ora 6:50 dimineața, auzi undeva în fundal alarma telefonului dar, parcă e prea greu să te întinzi să o oprești. O lași să sune minute în șir și cu o vizibilă nemulțumire, te ridici pe marginea patului hotărât(ă) să începi ziua în forță.
Gata! nu mai am timp de lenevit! ( îți spui în minte) în timp ce îți așezi capul pe pernă pentru încă 5 minute…ca să prinzi curaj.
Sună iar telefonul. Te ambitionezi sa te ridici și după toate pregătirile, te pornești spre muncă. Aglomerație, ploaie măruntă și semi-întuneric. Ajungi, îți faci o cafea și începi să faci…nimic. Totul pare foarte greu de dus la capăt. Te simți obosit(ă) și pe la prânz constați că energia s-a terminat. Ai o senzație de greutate, o tristețe existențială ușor nefundamentată ce îți domină existența. În micile pauze de socializare îți dai seama că o parte din colegi sunt la fel. Triști, obosiți, fără pic de energie.
Zilele îți par foarte scurte. Nu ai timp de nimic. Nu poți duce la bun sfârșit sarcinile cotidiene, nu ai timp de tine, de prieteni, de familie, e un ciclu continuu muncă-acasă, ce pare sufocant. Vrei vacanță…sau nu prea vrei pentru că nu ai chef nici de vacanță, dacă stai să te gândești mai bine…
Vrei să dormi, să dormi și să stai la căldură dar seara nu poți adormi și dimineața ai da orice pentru o oră în plus de somn.
Sună cunoscut? Starea aceea de “Nu am chef de nimic” este clasificată că fiind o afecțiune. Acest tip de afecțiune a primit în limbă engleză un nume destul de sugestiv SAD ( traducere: trist) – seasonal affective diserder ( traducere: afecțiune afectivă sezonieră) și are ca principale simptome: – lipsă de energie, modificări ale comportamentului alimentar ( în general supra-alimentare), hipersomnie, dificultăți de concentrare și de efectuare a sarcinilor zilnice, tendința de izolare, scăderea apetitului sexual, gânduri negative sau pesimiste, senzație de lipsă de aer și de oboseală etc.
Efectele negative ale acestei afecțiuni se manifestă pe întreaga arie a vieții individuale dintre cele mai puternice fiind:
– eficientă redusă în efectuarea sarcinilor profesionale
– imunitate scăzută datorită eliberării de cortizol
– dificultăți de relaționare și conflicte în sfera socială
– obiceiuri alimentare nesănătoase și creștere în greutate
– stări depresive asociate uneori cu ideații suicidale
Este greu de crezut că putem cădea victime schimbărilor absolut normale ce țin de mișcarea de revoluție a Pământului, însă ( chiar dacă nu susțin principiul auto-diagnosticării) dacă această simptomatologie a avut o recurență de cel puțin 2 ani, putem spune că suferim de SAD.
Suprinzator sau nu, mecanismul principal de activare a acestei afecțiuni este lipsa expunerii la lumina solară și implicit secreția crescută de melatonină (hormon eliberat pentru inducerea stării de somnolență) ce influențează secreția de serotonină ( hormonul responsabil cu starea de fericire). Studiile arată că populația feminină, tinerii și persoanele cu un istoric familial de depresie, au o mai mare predispoziție în a fi afectate de SAD.
Trecând peste partea “tehnică” a acestei problematici, trebuie să fim conștienți de importanța diminuării efectelor negative pe care le implică și să luăm măsurile necesare pentru îmbunătățirea stării de bine.
Modificarea obiceiurilor alimentare nesănătoase cu mese regulate ce conțin produse cu aport crescut de vitamine, controlul asupra programului de somn, exercițiile fizice și petrecerea timpului în natură pot avea beneficii semnificative în diminuarea simptomelor neplăcute ale acestei afecțiuni.
Însă, dacă acestea nu ne oferă rezultatele dorite, este bine de știut că avem la dispoziție o serie de terapii ca: terapia cu lumina artificială, medicație (în principal antidepresiva și cea de stimulare a serotoninei), terapia cu aer ionizat și consilierea cognitivă și comportamentală ne pot susține în depășirea perioadelor dificile.