Viața fiecărei persoane își urmează cursul natural al zilelor ce încep dimineața și se termină seara, până când întâlnesc acea persoană ce reușește printr-o magie să strice echilibrul. Zilele devin deosebit de greu se suportat dacă nu sunt petrecute în compania acelei persoane iar nopțile solitare sunt utilizate cu scopul clar al rememorării fiecărui detaliu.
Felul în care te privește, felul în care te atinge, inclusiv ridurile acelea mici și fine din colțul ochilor ce se conturează atunci când zâmbește…sunt imagini pe care le porți în minte și le reînnoiești ori de câte ori îi simți prezența.
Ești atrăgător/oare, ai o personalitate bine conturată, un bun simț al umorului și cu siguranță există în viață ta o serie de persoane interesante, ce așteaptă momentul perfect să îți atragă atenția însă, în aria ta de interes se află doar o singură persoană. E persoana care te atrage într-un mod inexplicabil și lângă care adori să îți petreci timpul. Din cauza ei/lui telefonul devine un obiect indispensabil pe care îl verifici din 20 în 20 de secunde după ce îi trimiți un mesaj, e aceeași persoană ce îți aduce zâmbetul pe buze de fiecare dată când o zărești și căreia i-ai spune “bună dimineață” de acum încolo în fiecare zi.
Începi să îți pui întrebări dacă ea/el simte la fel când întâlnirile devin din ce în ce mai rare, când trec ore sau zile până când îți răspunde la mesaje și simți că începe să dispară din viața ta. Oricât insiști și oricât de tare îți dorești, ajungi la clipa în care ea/el pune punct și te lasă cu un milion de întrebări la care nu îți va răspunde niciodată.
Printre cele mai frustrante și greu de suportat momente prin care trecem fiecare dintre noi, cel puțin o data în viață, este cel în care acea persoană specială se hotărăște dintr-o data să te facă să dispari din viața ei fără a-ți da măcar șansa să îi demonstrezi că o meriți.
Acel moment e dominat de un sentiment sufocant de lipsă, de frustrare, în care ai vrea să faci ceva însă simți că mâinile îți sunt legate. Îți spui că trece, că nu merită timpul investit, că ea/el pierde, că nu mai dai importanță, îi ștergi numărul să nu o/îl mai poți suna și te antrenezi în activități ce îți țin mintea ocupată, până când accepți ideea că a fost doar o iluzie peste care ai reușit să treci cu demnitate.
Acesta este cursul natural al lucrurilor și fie că ne place sau nu, vom întâlni pe parcursul vieții persoane pe care le considerăm foarte potrivite pentru noi însă care, nu ne împărtășesc opinia. La bază stau o serie de incompatibilități percepute de cealaltă persoană, ce pot avea un fundament real ori pot să țină de perioada vieții pe care o traversează. Astfel de evenimente nu trebuie să afecteze imaginea pe care o avem asupra noastră, nu ne definesc ca fiind mai puțin valoroși și nici nu asigură că între noi și cealaltă persoană nu se va mai putea forma o relație ulterioară însă, ne obligă să ne continuăm drumul și să căutăm o persoană care să ne împărtășească sentimentele.
Este perfect de înțeles că vom avansa mai greu în drumul nostru dacă legătura anterioară a fost foarte puternică, poate că ne-a ridicat puțin așteptările și în viitor vom fi mai greu de mulțumit, dar scopul principal este să renunțăm și să permitem ca alte persoane să între în viață noastră, atunci când ne vom simți pregătiți.
Problema se ridica în momentul în care simțim că nu reușim să depășim această etapă. Când, după o perioadă bună de timp realizăm că suntem blocați în a ne raporta emoțional la altcineva din cauza persoanei de care am fost respinși. Dacă imaginea noastră a avut de suferit ori ne lipsește încrederea în noi și trăim cu convingerea că tot timpul voi fi respinși, vom avea tendința de a ne feri de noi interacțiuni, ce ne va împinge spre izolare afectivă.
Sentimentele provocate de o respingere pot avea un impact negativ asupra stimei de sine. Pe lângă nenumăratele întrebări legate de faptul că am greșit cu ceva, ele pot veni sub formafrustării și chiar a furiei. Inexplicabile și greu de suportat, pot cauza adevărate drame dacă nu sunt controlate. În cazul în care acest lucru se întâmplă, este foarte bine să identificăm sursa lor printr-o bună introspecție și să evităm să invadăm spațiul personal al persoanei care le-a provocat pentru că, de cele mai multe ori nu aduc nici un fel de rezultat pozitiv, iar consecințele acestora pot genera vină, regret, rușine sau umilință, ce îngreunează depășirea perioadei menționate.
Un alt aspect e cel al încrederii în propria persoană, ce poate ieși destul de “șifonată” dintr-o situație de genul acesta. Indiferent cât de siguri eram pe noi până în acel moment, acel “NU!” ne rămâne în minte o lungă perioadă ca fiind un eșec personal, sub forma unei situații la care nu ne-am ridicat așteptărilor, va fi o înfrângere, o puternică lovitură în orgoliu. Ne va îndrepta spre o perioadă de izolare, în care vom face o bună reevaluare a forțelor proprii, perioadă din care ne vom reveni încrezători sau cu o constantă nesiguranță.
În oricare dintre situații soluția cea mai potrivită este acceptarea. Fie că vorbim de o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp până ajungem acolo, scopul final este să depășim momentele dificile prin auto-determinare, să ne păstrăm demnitatea și să înțelegem limitele impuse de celălalt, în acest mod asigurându-ne că vom lasa o imagine plăcută în mintea persoanei față de care suntem atașați emoțional.
Dacă simțim că nu reușim să depășim această perioadă este recomandat să ne informăm asupra modalităților de a face față sentimentelor generate de respingere și să apelăm la ajutor specializat ori de câte ori simțim că situația ne scăpa de sub control. Rolul consilierii psihologice este de a susține perioadele de criză pe care le traversăm prin analizarea situației în detaliu, identificarea și modificarea gândurilor ce ne împiedică să depășim momentul și nu în ultimul rând, susține dezvoltarea personală continuă, ce generează noi abilități și are un efect pozitiv în creșterea stimei de sine.